Întrebare

Ce îmi vei cere în schimb Doamne,
Că m-ai pus pe roata olarului
Şi m-ai învelit cu humă din haina Ta?
Ce să-ţi dau? am întrebat
Îţi împrumut….ţărână….Doamne!
Pentru că l-ai luat pe Noe, pe Avram,
Mi-ai luat bunicii, mi-ai luat tatăl,
De parcă ţi s-ar fi terminat ţărâna….
Parcă nu ai mai fi avut ţărână să-i faci pe alţii;
I-ai luat pe ei, i-ai trimis în ţărână,
De acolo ei iar ţărână,
Faci lut,
Îl pui pe roată, îi faci pe alţii,
Dar….din piatră….din piatră….
De ce nu faci oameni, Doamne?

Nu mai sunt eu

Nu mai sunt eu cea fără de mine,

Un trandafir de clipe blânde

În cala unui vas de ceară.

Sunt principesa care plânge…

Răbdare nu mai am a mă ruga.

Când eşti departe de castel

Te vreau aproape-n palma mea.

Când eşti în ochiul de crenel

Departe eu te vreau pe buze-mi.

De mă întrebi de poezie, de clavir

Nu ştiu nimic, căci sunt departe,

Cu trup pe cioburi de fachir.

Sunt prizonieră între două şoapte

În temniţă de trandafir.

Mă simt închisă-n noapte.

Mi-i ca un schit iatacu-nmugurit

De lumânări aprinse în zăvor

Şi plânsul viu al porţii de granit.

Din turnul trist privesc sublimul gol,

Visez trăsuri cu prinţi curtenitori,

Pe caldarâm de sentiment naiv

Aş vrea un paj la curte-n sărbători.

Când trist îmi plouă pe obraz,

El să-mi şoptească multe flori.

Eu sunt doar lut

Eu sunt doar glas de lut

pe cetină şi-n clopot,

Sunt vagă urmă-n goale cuiburi

Şi-n fiecare zi mă caut;

Mă caut în lut şi m-amestec cu mine….

Şi nu îmi pot cuprinde-n palmi geneza.

Sunt lut pe lut,sub prispa casei.

Ascult cum mă zidiţi

şi mă mutaţi în alte zodii.

Dar eu ,tot cruce sunt……din lut.

Cand vântul mă adoarme,

sunt prunc ……şi lut.

Sunt umbra mea de ieri….

De-mi veţi vedea omăt în mâini,

Să ştiţi că nu mă doare;

Şi de vei vrea şi tu ,

Nu trebuie să-mi ceri,

Că-ţi împrumut…… din tine, lut .